Valahi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Valahii (sau vlahii), sunt populaţiile romanizate din Europa Centrală şi Răsăriteană: românii, aromânii, meglenoromânii şi istroromânii. Acest nume era dat în Evul Mediu românilor din stânga şi din dreapta Dunării de către alte popoare.[1] După crearea statului modern român acest termen este folosit preponderent pentru a-i desemna pe românii (în sensul larg al cuvântului) care locuiesc la sud de Dunăre (excepţie fac românii din Dobrogea).
Ei sunt descendenţii coloniştilor romani sau a populaţiei locale romanizate dacice, tracice şi iliri. (Vezi şi Originea românilor pentru mai multe amănunte.)
Valahii din Moravia, precum şi cei din Croaţia (unde vlah înseamnă şi "sârb ortodox" pe teritoriul croat) sunt românii slavizaţi (excepţie fac în Croaţia istroromânii care nu au fost slavizaţi). Regimul comunist din Serbia şi din Bulgaria a folosit cuvântul vlah pentru a crea impresia că românii de acolo sunt o naţiune diferită de românii din România. Această strategie de deznaţionalizare a românilor a fost întâlnită şi în Basarabia/Transnistria, unde s-a implementat ideea că românii de acolo, numiţi "moldovani" sunt diferiţi de moldovenii de peste Prut şi în consecinţă, nu ar aparţine naţiunii române.
Cuprins |
[modifică] Etimologie
Valahii sunt urmaşii tracilor (vezi textele de mai jos}. Din păcate, în prezent nu sunt recunoscuţ ca minorităti naţionale în Grecia, Bulgaria şi Albania, unde sunt lipsiţi de dreptul la educaţie în limba maternă şi sunt supuşi unui proces de asimilare forţată.
Dacii şi vecinii lor - Cassius Dio, Istoria romană, LI, 22,6: ... dacii locuiesc pe ambele maluri ale Istrului. Dar cei ce locuiesc dincoace de fluviu - lângǎ ţara tribalilor - ţin cu plata birurilor de Moesia şi se numesc "moesi", afară de cei asezaţi foarte aproape de tribali. Cei de dincolo poartă numele de daci, fie ca sunt geţi, fie cǎ sunt traci din neamul dacilor, care locuiau odinioarǎ în Rhodope.
Răscoala Asǎneştilor din 1185 - relatarea lui Niketas Choniates: Împăratul Isaac Anghelos (1185-1195) [...] zgârcindu-se să cheltuiască pentru serbările de nuntă din banii vistieriei, îi aduna fără cruţare din propriile ţinuturi; şi a jecmănit, din meschinărie, şi alte oraşe din părţile Anchialosului, pe furiş, dar mai ales şi i-a făcut sieşi şi romeilor duşmani pe barbarii din Muntele Haemus, care mai înainte se numeau "misieni", iar acum se cheamă vlahi. Aceştia, încredinţaţi de inaccesibilitatea ţinutului în care locuiau şi bizuindu-se pe fortăreţele lor, care sunt şi foarte numeroase şi ridicate pe stânci abrupte, s-au sumeţit şi altădată împotriva romeilor [...] După ce misienii au început să acţioneze făţiş ca nişte răzvrătiţi [...] La început vlahii se codeau şi fugeau de răscoala la care erau împinşi de Petru şi Asan [...]
Originea numelui este germanică: aceiaşi origine duce la cuvintele "welsh" şi "valloon" în alte părţi ale Europei. Popoarele slave au folosit iniţial numele de valahi în general în legătură cu toate popoarele romanice. Mai târziu, înţelesul cuvântului s-a schimbat. De exemplu, Italia în limba poloneză este numită "Włochy". Termenul a fost la început un exonim, în timp ce valahii foloseau diferite cuvinte derivate din "romanus" pentru a se numi pe ei înşişi: "rumâni", "rumâri", "armâni", "arumâni", etc.
Populaţiile vecine cu care aromânii au venit in contact folosesc, de obicei, pentru a-i denumi, termenul generic de vlahi, dar în 2 variante: "belivlasi" ("romani albi"), denumire intrebuintata de bulgari (care îi contrapun astfel românilor care trăiesc în nordul Dunării - "caravlas'" sau "cerni-vlasi", adică "români negri") si "kutzovlahi", denumire uzitată de catre greci, despre a carei semnificaţie şi origine există mai multe ipoteze. Vom aminti 3 dintre acestea:
- pentru cei mai mulţi dintre cercetători, ar fi vorba despre o denumire peiorativă - "români şchiopi", denumire care poate fi regasită şi in operele cronicarilor Miron Costin, Dimitrie Cantemir şi Constantin Cantacuzino.;
- "kutzo" derivă din turcescul "kucuk" (mic), apelativul fiind folosit pentru a-i desemna initial pe locuitorii "Micii vlahii", in opozitie cu "Marii vlahi" (locuitorii Vlahiei Mari, adică Tesalia secolelor XII-XIII);
- P.S. Nasturel propune recent etimonul turcesc "koc" (berbec), deoarece era vorba despre o populatie formata in general din pastori nomazi. Un etimon satisfăcător, cel putin din punct de vedere semantic.
Astfel, în limbile balcanice, cuvântul vlah devine sinonim cu cel de "păstor nomad", dar este interesant de observat cum s-a trecut de la sensul orginar al cuvântului la sensul etnic (după cum arată Matilda Caragiu-Marioteanu şi Theodor Capidan).
- Ungro-Vlahia (Vlahia dinspre Ungaria, denumire dată de către greci): Valahia (Ţara Românească) – regiunea dintre Carpaţii Meridionali şi Dunăre
- Valahia Mică (Oltenia) – partea Valahiei din vestul râului Olt
- Valahia Mare (Muntenia) - partea Valahia din estul râului Olt
- Moldo-Vlahia (Vlahia moldovenească), Ruso-Vlahia (Vlahia de lângă Rusia, denumire dată de către greci), Mauro-Vlahia (Vlahia neagră, de la pădurile de nepătruns. Denumire dată de către greci), Bogdanili (ţara lui Bogdan, de la numele domnitorului sub care şi-a obţinut independenţa. Denumire dată de către turci), Cara-Bogdan (Bogdania neagră, de la pădurile de nepătruns. Denumire dată de către turci): Moldova – regiunea dintre Carpaţii Orientali şi Nistru
- Vlaşca - fost judeţ al Munteniei, în Perioada interbelică
- Vlahia de Sus – în Epir
- Moscopole - oraş în sud-vestul Albaniei
- Vlahia Mare (Megale Vlachia) – în Tesalia
- Vlahia Mică – în Etolia, Acarnania, Dorida, Locrida
- Valahia Veche (Stara Vlaška) – în sud-vestul Serbiei
- Valahia Albă – în Moesia
- Valahia Neagră (Morlachia) - în Dalmaţia şi sudul Bosniei.
- Valahia Sirmium – pe râul Sava
- Valahia Moraviană (Valašský) – în munţii Beskidy din nord-estul Cehiei
[modifică] Oamenii
Românii (cunoscuţi de asemenea şi ca "dacoromâni", vorbind limba română) trăiesc în:
- România – 20.500.000;
- Republica Moldova – 2.800.000;
Ca minorităte naţională trăiesc în:
- Ucraina – 409.000 (în regiunea Odessa (din care 75% în Bugeac), în raionul Cernăuţi şi în Maramureşul de Nord. Grupuri mici de români moldoveni trăiesc şi în preajma Bugului, respectiv la răsărit de acesta).
- Serbia – 75.000 (30.000 în Voivodina, dar cea mai importantă comunitate este cea a vlahilor din Timoc şi Morava, lipsită de cele mai elementare drepturi naţionale. Numărul acestor români este estimat la aproximativ 250.000 persoane [2]),
- Bulgaria - mai ales în Timocul de est şi în lunca Dunării.
- Ungaria – 10.000, în sud-estul ţării.
Aromânii (vorbind limba aromână) trăiesc ca minorite naţională în:
- Grecia – mai ales în Munţii Pind şi în regiunile Macedonia Centrală şi Macedonia de Vest. Guvernul Greciei nu recunoaşte nici o diviziune etnică, aşa încât nu există nici o statistică exactă. Totuşi, numărul aromânilor din Grecia este estimat la câteva sute de mii de persoane, aici trăind cea mai mare populaţie aromână din Europa;
- Republica Macedonia – 9.695 (0.5% din totalul populaţiei), mai ales în sud;
- Albania – între 10.000 şi 40.000 (după unele surse 100.000), îndeosebi în jumătatea sudică a ţării;
- România – aproximativ 27.000 (recensământ 2002), în realitate peste 100.000, în special colonişti aşezaţi în perioada interbelică în Dobrogea;
- Bulgaria - la sud de Munţii Balcani, câteva mii de persoane.
Meglenoromânii (vorbind limba meglenoromână) trăiesc în nordul Greciei (aproximativ 3000) şi sudul Macedoniei (aproximativ 2000).
Istroromânii (vorbind limba istroromână) trăiesc în peninsula Istria din Croaţia de azi, numărând aproximativ 1.000 - 1.500 de oameni.
[modifică] Cultura
La fel ca şi limba, legăturile culturale dintre vlahii nordici (românii) şi vlahii sudici (armânii) au fost rupte până în secolul X şi de atunci au fost influenţe culturale diferite:
- Cultura română a fost influenţată de slavi şi mai târziu de unguri şi de germani (mai ales în Transilvania). În secolul XIX a apărut o importantă deschidere către Europa occidentală fiind strânse în special legăturile culturale cu Franţa.
- Cultura aromână dezvoltată mai întâi ca o cultura pastorală, mai târziu a fost influenţată de culturile bizantină şi greacă.
[modifică] Religia
Religia vlahilor este predominant Creştin ortodoxă, dar sunt unele regiuni unde sunt catolici şi protestanţi (în Transilvania), iar unii sunt musulmani (foşti convertiţi din Grecia, trăind în Turcia de la schimbul de populaţie din 1923).
[modifică] Istoria
[modifică] Note
[modifică] Legături externe
- Biroul de stat pentru statistică al Republicii Macedonia
- Românii de dincolo de graniţele României
[modifică] Vezi şi
- Lista românilor – Vlahi de etnie română
- Lista aromânilor – Vlahi de etnie aromână
- Lista celor mai importanţi aromâni