Substantiv propriu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Substantivul (sau numele) propriu denumeşte individual o fiinţă, un lucru real sau un concept pentru a le deosebi de alte fiinţe sau lucruri din aceeaşi categorie, dar poate desemna de asemenea ceva care există (real sau virtual) şi este un unicat. Substantivele proprii se scriu cu iniţială majusculă, Dumnezeu, Franţa, Ion Luca Caragiale, Internet, Pământ (când este vorba despre planetă), Univers, ş.a.m.d.
- Categorie gramaticală → Aspect • Caz • Gen • Grad de comparaţie • Număr •
- Adjectiv → Demonstrativ • Interogativ • Negativ • Nehotărât • Pronominal • Relativ •
- Articol → Demonstrativ/Adjectival • Hotărât-Nehotărât • Posesiv/Genitival • Procilitic-Enclitic •
- Numeral → Adverbial • Cardinal • Colectiv • Distributiv • Fracţionar • Multiplicativ • Ordinal •
- Pronume → Demonstrativ • Interogativ • De întărire • Nehotărât • Personal de politeţe • Posesiv • Reflexiv • Relativ •
- Substantiv → Comun • Propriu •
- Verb → Auxiliar • Copulativ • Personal-Impersonal • Predicativ-Nepredicativ • Tranzitiv-Intranzitiv •
- Adverb → Predicativ •
- Conjuncţie → Coordonatoare • Subordonatoare •
- Interjecţie → •
- Prepoziţie → •
- Locuţiune → Adjectivală • Adverbială • Conjuncţională • Substantivală • Verbală •
 |
Acest articol legat de gramatică este un ciot. Poţi ajuta Wikipedia prin completarea lui!. |