Finlanda

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Drapel	Stemă

Imn naţional
Maamme / Vårt land
(Ţara noastră)

Capitală
• Populaţie
• Coordonate Helsinki
564.696 (2006)
60°10′15″N, 24°56′15″E

Limbi oficiale finlandeză şi suedeză

Sistem politic

republică parlamentară

Preşedinte
Prim Ministru

Tarja Halonen
Matti Vanhanen

Independenţă
– autonomie
– declarată
– recunoscută din Rusia bolşevică
29 martie 1809
6 decembrie 1917
3 ianuarie 1918

Suprafaţă
• Totală
• % apa Loc 65
338.145 km²
9,4

Populaţie
• Totală
• Densitate Loc 112
5.238.460
15,491 loc./km²

PIB (nominal)
• Total (2006)
• PIB per capita Loc 31
$199 de miliarde
$37.988

PIB (PPC)
• Total (2006)
• PIB per capita Loc 52
$176.4 de miliarde
$33.700

IDU (2004) 0,947 (loc 11) – înalt

Monedă euro (€, EUR) = 100 eurocenţi

Fus orar
• vară UTC+2
UTC+3

Domeniu internet .fi

Prefix telefonic +358

Prefix radiofonic OFA-OJZ

Siglă pentru maşini FI

Cod ISO 246 / FIN / FI

Membru al: ONU, UE, CSB, Consiliul Nordic

Toate statele lumii

Finlanda (finlandeză Suomi, suedeză Finland) sau Republica Finlandei (Suomen tasavalta, Republiken Finland) este o ţară din Europa de Nord, membră a Uniunii Europene din anul 1995, Naţiunilor Unite şi a zonei Euro. Finlanda are ieşire directă la Marea Baltică prin intermediul Golfului Botnic(fin.: Selkämeri; sve.: Bottenhavet) la vest şi Golfului Finic la sud. Se învecinează cu Rusia la est, cu Suedia la vest şi Norvegia la nord. Estonia se află la sud, despărţită de Finlanda de către Golful Finic(fin.: Suomenlahti; sve.: Finska Viken). Insulele Åland, vorbitoare de suedeză, situate în largul coastei sud-vestice a Finlandei sunt o provincie autonomă a Finlandei, beneficiind de statutul de zonă demilitarizată. Limba suedeză este a doua limbă oficială în Finlanda.

Finlandeza este o limbă aglutinantă ce aparţine familiei de limbi ugro-finice, grup care cuprinde estona, lapona şi maghiara. Aceste limbi se deosebesc de alte limbi vorbite în Europa, pentru că alături de bascăşi malteză nu fac parte din limbile indo-europene.

Cuprins

1 Istorie
2 Politică
3 Geografie
4 Economie
5 Demografie
6 Cultură
- 6.1 Sărbătorile de iarnă
- 6.2 Sauna de Crăciun
7 Patrimoniu mondial
8 Vezi şi
9 Legături externe

[modifică] Istorie

Pentru detalii, vezi articolul Istoria Finlandeivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

În Evul Mediu, regatul Suediei a cucerit Finlanda şi s-a ocupat de creştinarea acesteia.

În 1809, Finlanda a devenit un mare ducat în Imperiul Rus.

În 1917, profitând de dezordinea cauzată de revoluţia bolşevică, Finlanda şi-a declarat independenţa. Dezacordurile despre viitorul politic al ţării au condus la un război civil între Roşii (comunişti) şi Albi (social-democraţi şi liberali). Albii au câştigat. Independenţa Finlandei a fost recunoscută în 1918.

În 1939, în virtutea pactului Ribbentrop-Molotov, URSS a emis un ultimatum Finlandei şi a atacat-o în urma refuzului acesteia. Acesta va deveni războiul iernii 1939 - 1940. Finlanda a pierdut 10% din teritoriu prin tratatul de la Paris din 1947, dar şi-a păstrat independenţa, spre deosebire de alte state baltice. În 1939, în virtutea acordurilor Molotov-Ribbentrop, URSS a emis un ultimatum Finlandei şi a atacat-o în urma refuzului acesteia. Acesta va deveni războiul iernii 1939 - 1940. Finlanda a pierdut 10% din teritoriu, dar şi-a păstrat independenţa, spre deosebire de alte state baltice. În 1941, Finlanda a atacat URSS-ul pentru a-şi recupera teritoriile pierdute. Armata se va opri totuşi la lacul Onega, şi nu va mai trece niciodată de linia ferată de la Murmansk, nici nu va ataca Leningradul, în ciuda cerinţelor lui Hitler. În 1944, armata roşie a spart frontul finlandez, făcându-l să se retragă la fosta frontieră. Ţara a semnat un armistiţiu cu URSS, ce stipula plecarea soldaţilor germani din nordul Finlandei. Eşuarea evacuării a declanşat războiul din Laponia, contra germanilor de aici. Armistiţiul repetă la un nivel mult mai dur condiţiile din 1940.

După război, linia de neutralitate strictă Paasikivi a făcut din Finlanda o ţară de tranziţie între Est şi Vest.

Finlanda a aderat la Uniunea Europeană în 1995. Teritoriul pe care se găseşte Finlanda de astăzi a fost locuit imediat după Epoca de gheaţă, începând aproximativ cu anii 8500 î.Hr. Mult mai târziu, din secolul al 13-lea pînă în 1809, Finlanda a fost încorporată în Imperiul suedez. După uniunea de la Kalamar, Finlanda împreună cu Suedia s-a aflat până în 1523 sub dominaţia Danemarcei. În 1581 Finlanda a devenit mare ducat, dependent de Suedia.

Între 1809, după ce Suedia a cedat Finlanda Rusiei şi 1917, Finlanda a avut un statut de autonomie în cadrul Rusiei ţariste ca Marele Ducat al Finlandei. În 1917, profitând în mod just de Revoluţia bolşevică, Finlanda s-a declarat independentă. Un război civil a izbucnit între grupările numite Roşii şi Albi. "Roşii" erau socialişti, fiind susţinuţi de bolşevici, iar "Albii" erau conservativi, fiind susţinuţi de Germania imperială. Albii finlandezi au învins şi Finlanda a rămas o ţară suverană şi independentă. În timpul celui de-al doilea război mondial, Finlanda a fost atacată de două ori de Uniunea Sovietică, dar după cedarea unei importante părţi a Kareliei a continuat să existe ca o democraţie independentă. În timpul Războiului Rece, politica externă a Finlandei a fost sensibil influenţată de politica de atunci a Uniunii Sovietice (vedeţi, Tratatul YYA şi finlandizare), dar Finlanda nu a devenit un stat satelit al marelui ei vecin de la răsărit. În 1995, Finlanda a devenit membră a Uniunii Europene.

[modifică] Politică

Vezi şi: Constituţia Finlandei

Finlanda este democraţie parlamentară, condusă de preşedinte, primul-ministru şi Eduskunta, şi îşi are sediul în Helsinki (Helsinki/Helsingfors). Preşedintele Republicii Finlanda este ales prin vot direct pentru o perioadă de 6 ani de către populaţia cu drept de vot.

[modifică] Eduskunta/Riksdag

Este parlamentul naţional finlandez unicameral compus din 200 de membri aleşi prin vot secret de către populaţia cu drept de vot în vârstă de peste 18 ani. Insulele Åland beneficiază de un reprezentant în cadrul Eduskunta.

[modifică] Landsting

Este parlamentul regional din Insulele Åland. Administrează relaţiile insulelor şi stabileşte cadrul legislativ în cadrul Insulelor. Actele normative adoptate de Eduskunta sunt perfect valabile dar cele elaborate de Landstig nu sunt aplicate pe continent.

[modifică] Preşedintele

Este ales prin sufragiu direct pentru 6 ani şi poate beneficia doar de 2 mandate. Preşedintele finlandez numeşte guvernul.

[modifică] Scurtă istorie a vieţii politice

Guvernele de coaliţie sunt o recurenţă în cadrul scurtei istorii politice independente a ţării. În perioada interbelică Finlanda a fost dominată de către social-democraţi. În 1994 social-democratul Martti Ahtisaari (1994-2000) a fost ales preşedinte. Coaliţia guvernamentală era compusă din social-democraţi, Kokoomus-conservatorii, Verzii, Alianţa de Stânga şi Partidul Popular Suedez.

==Subdiviziunile Finlandei==

Pentru detalii, vezi articolul Subdiviziunile Finlandeivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Finlanda este formată din 6 provincii (finlandeză lääni, pl.läänit, suedeză län). Provinciile sunt divizate în 90 de districte la nivel local. Autoritatea provincială este parte constituantă a executivului în teritoriu şi în consecinţă nu are cadre alese prin vot. Sistemul de împărţire administrativă nu s-a schimbat din anul 1634, de când a fost creat. În anul 1997 provinciile au fost reorganizate şi din 12 provincii au mai rămas doar 6 mari provincii. Acestea sunt:

Finlanda de Sud (fin.Etelä-Suomen lääni, sve. Södra Finlands län)
Finlanda de Vest (fin. Länsi-Suomen lääni, sve. Västra Finlands län)
Finlanda de Est (fin. Itä-Suomen lääni, sve. Osträ Finlands län)
Oulu (fin. Oulun lääni, sve. Uleåborgs län)
Laponia (fin. Lapin lääni, sve. Lapplands län)
Åland (sve. Åland; fin. Ahvenanmaa)

Insulele Åland se bucură de un grad mare de autonomie. Singura limbă oficială este limba suedeză. Potrivit acordurilor internaţionale şi legilor finlandeze, guvernul din Åland îmbină legislaţia locală cu legislaţia generală a Finlandei. În afara bugetului local Insulele Åland se mai bucură şi de o parte din bugetul Finlandei care o reprezintă în relaţiile internaţionale. Insulele sunt complet demilitarizate şi nu fac parte din Uniunea Europeană chiar dacă moneda Insulelor este euro.

Cele 6 provincii sunt subdivizate în regiuni (finlandeză maakunta, suedeză landskap). Regiunile sunt guvernate de consilii regionale şi au rolul de coordonare a municipalităţilor componente. Regiunile reprezintă mai bine decât provinciile, variaţiile de limbă, cultură şi economie ale Finlandei. 6 provincii (finlandeză lääni, suedeză län]) provinciile sunt divizate în 20 regiuni (finlandeză: maakunta, suedeză: landskap) regiunile sunt divizate în 74 sub-regiuni (finlandeză seutukunta, suedeză ekonomisk region) sub-regiunile sunt divizate în 432 municipalităţi (finlandeză kunta, suedeză kommun). În capitala provinciilor funcţioneză Administraţia regională (Lääninhallitus, Länsstyrelse) condusă de un Prefect (Maaherra, Landshövding).

În afara celor 6 provincii Finlanda se mai împarte, în funcţie de situaţii, în 5 suuralue echivalentele provinciilor, în 21 de maakunta, echivalentele regiunilor geografice. Mai este împărţită în 15 circumscripţii electorale vaalipiiri, 15 zone de gravitaţie a forţei de muncă työvoima- ja elinkeinokeskus care sunt de fapt provinciile istorice finlandeze şi care nu se suprapun circumscripţiilor electorale, 213 centre de gravitaţie economică şi culturală seutukunta şi, în sfârşit, în 992 de localităţi sau comune kunta. Comuna kunta, are ca subdiviziune satul kylä.

Finlanda, ţara pădurilor şi a lacurilor, este împărţită în numeroase ocoale silvice şi de vânătoare metsäpiiri. Brigadier al ocolului silvic este metsänhoitaja sau metsänvartija şi riistanhoitaja, responsabil-îngrijitor al vânatului.

Din punct de vedere militar, actualele 12 regiuni militare sotilaslääni se vor reduce, în curând, prin restructurare, la doar 7.

Biserica evanghelico-luterană are împărţire administrativă proprie: 9 hiippakunta, eparhie sau dieceză şi 576 de seurakunta parohie. O unitate administrativă mai veche era rovastikunta, protopopiat.

Tot învechite sunt şi următoarele unităţi administrative: vapaaherrakunta, comitat şi tuomiokunta, district jurdic devenit astăzi kihlakunta, district jurisdicţional sau al stării civile. Autoritatea provinciei este parte din puterea executivă a guvernului central. Acesta este un sistem care nu s-a mai schimbat de la crearea sa în 1634.

Finlanda este de la sfârşitul secolului XIX un stat bilingual. Oficiile şi agenţiile guvernamentale folosesc ambele limbi interne în contact cu publicul. Sub numele provinciilor în română, găsiţi numele locale ale lor în finlandeză şi suedeză: Înainte de regruparea din 1997 provincile erau:

[modifică] Geografie

Pentru detalii, vezi articolul geografia Finlandeivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Finlanda este ţara celor 1.000 de lacuri şi insule: 187.888 de lacuri şi 179.584 de insule mai precis. Peisajul finlandez este mai întâi de toate acoperit de puţine coline, punctul său cel mai înalt fiind Haltitunturi cu 1.328 m, din nordul extrem al Laponiei. Substratul petrografic prezintă caracteristicile reliefului glaciar modelat de catre gheţari. Subsolul finlandez se află în prezent într-o continuă dezvoltare.

[modifică] Economie

Pentru detalii, vezi articolul Economia Finlandeivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Finlanda are o economie bine industrializată, în mare parte de piaţă liberă, cu un PIB per capita asemănător celor din Regatul Unit, Franţa, Italia sau Germania. Finlanda este în prezent sediul social al Nokia, lider mondial în telefonia mobilă.

[modifică] Demografie

Pentru detalii, vezi articolul Demografia Finlandeivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

[modifică] Cultură

Pentru detalii, vezi articolul Cultura Finlandeivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

[modifică] Sărbătorile de iarnă

Un colorit magnific al Finlandei îl are Iarna. În părţile de Sud ale ţării zăpada începe să cadă pe la sfârşitul lui noiembrie şi se topeşte prin aprilie. În părţile de Nord ale ţării iarna este mai lungă cu aproximativ o lună. Cu venirea iernii, Finlanda se transformă într-o poveste de iarna. Nu degeaba finlandezii sunt consideraţi cei mai mari iubitori de schi. Despre ei se mai glumeşte cum că se nasc cu patinele sau schiurile în picioare. În Finlanda sunt o mulţime de pârtii de diferite categorii, pe toate gusturile, echipate modern şi iluminate pe timp de noapte. Pe la sfârşitul lui decembrie, sărbătorile de iarna sunt în toi, Crăciunul, Anul Nou. La peisajele fermecătoare, totul fiind acoperit de zăpadă, se adaugă şi minunatele tradiţii finlandeze. Totul este ornamentat şi înfrumuseţat încât ai crede că toată ţara s-a pregatit un an întreg pentru aceste sărbători !!!! Printre alte tradiţii fiind şi focurile de sărbători. Tradiţii importante ale sărbătorilor de iarnă mai sunt şi sauna de Crăciun şi totodată şi dăruirea cadourilor. Momentul aşteptat de toţi este vizita Moşului Joulupukin^[1], care vine şi împarte cadouri copiilor. Este un Moş Crăciun finlandez. El vine pe o sanie trasă de reni.

[modifică] Sauna de Crăciun

Sauna este o parte foarte importantă din viata finlandezilor, de aceea multe familii merg la saună de câteva ori pe sâptămână. Dar sauna de Crăciun are o semnificaţie deosebită datorită faptului că după ce merg la sauna lasă toate relele în urmă şi în acest fel îşi pot începe sărbătoarea de Crăciun.

[modifică] Patrimoniu mondial

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Finlanda:

Vechiul oraş Rauma (1991)
Cetatea Suomenlinna (1991)
Biserica din Petäjävesi (1994)
Fabrica veche de carton de la Verla (1996)
Situl funerar din epoca de bronz de la Sammallahdenmäki (1999)
Arhipelagul Kvarken (2000, 2006)
Arcul geodezic Struve (pe teritoriul Finlandei) (2005)

[modifică] Vezi şi

[modifică] Legături externe

Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Finlanda

	Subiecte Finlanda --- Finlandezi --- Limba finlandeză
	Apărare • Aşezări • Capitala • Climă • Conducători • Cultură • Demografie • • Economie • Educaţie • Faună • Floră • Geografie • Hidrografie • Istorie • Oraşe • Politică • • Sănătate • Sport • Steag • Stemă • Subdiviziuni • Turism • • Cioturi • • Formate • • Imagini • • Portal • •

Consiliul Nordic / Scandinavia
Danemarca • Finlanda • Islanda • Norvegia • Suedia Membri asociaţi: Insulele Åland • Insulele Feroe • Groenlanda

v • d • m Uniunea Europeană şi ţări candidate la extindere
Membri	Austria • Belgia • Bulgaria • Cipru • Danemarca • Estonia • Finlanda • Franţa • Germania • Grecia • Irlanda • Italia • Letonia • Lituania • Luxemburg • Malta • Polonia • Portugalia • Regatul Unit • Republica Cehă • România • Slovacia • Slovenia • Spania • Suedia • Ţările de Jos • Ungaria
State cu statutul de candidat	Croaţia • Republica Macedonia • Turcia

v • d • m

Ţări dezvoltate

Andorra • Australia • Austria • Belgia • Canada • Coreea de Sud • Danemarca • Elveţia • Finlanda • Franţa • Germania • Grecia • Irlanda • Islanda • Israel • Italia • Japonia • Liechtenstein • Luxemburg • Monaco • Norvegia • Noua Zeelandă • Portugalia • Regatul Unit • San Marino • Singapore • Spania • Statele Unite ale Americii • Suedia • Taiwan • Ţările de Jos • Vatican

v • d • m Europa
State suverane	Albania • Andorra • Armenia² • Austria • Azerbaidjan¹ • Belarus • Belgia • Bosnia şi Herţegovina • Bulgaria • Cipru² • Croaţia • Danemarca¹ • Elveţia • Estonia • Finlanda • Franţa¹ • Georgia¹ • Germania • Grecia • Irlanda • Islanda • Italia • Kazahstan¹ • Letonia • Liechtenstein • Lituania • Luxemburg • Malta • Monaco • Muntenegru • Norvegia¹ • Polonia • Portugalia¹ • Regatul Unit • Republica Cehă • Republica Macedonia • Republica Moldova • România • Rusia • San Marino • Serbia • Slovacia • Slovenia • Spania¹ • Suedia • Turcia¹ • Ţările de Jos¹ • Ucraina • Ungaria • Vatican
Teritorii dependente şi autonome	Adjaria (Georgia) • Adîgheia (Rusia) • Akrotiri şi Dhekelia (Regatul Unit) • Åland (Finlanda) • Azore (Portugalia) • Başchiria (Rusia) • Cabardino-Balcaria (Rusia) • Calmîchia (Rusia) • Canare¹ (Spania) • Carelia (Rusia) • Catalonia (Spania) • Cecenia (Rusia) • Ceuta¹ (Spania) • Ciuvaşia (Rusia) • Corsica (Franţa) • Crimeea (Ucraina) • Daghestan (Rusia) • Feroe (Danemarca) • Friuli-Veneţia Giulia (Italia) • Găgăuzia (Republica Moldova) • Gibraltar (Regatul Unit) • Groenlanda¹ (Danemarca) • Guernsey (Regatul Unit) • Inguşetia (Rusia) • Jersey (Regatul Unit) • Karaciai-Cerkessia (Rusia) • Komi (Rusia) • Madeira¹ (Portugalia) • Man (Regatul Unit) • Mari El (Rusia) • Melilla¹ (Spania) • Mordovia (Rusia) • Muntele Athos (Grecia) • Nahicevan¹ (Azerbaidjan) • Neneţia (Rusia) • Osetia de Nord (Rusia) • Sardinia (Italia) • Sicilia (Italia) • Tatarstan (Rusia) • Trentino-Tirolul de Sud (Italia) • Ţara Bascilor (Spania) • Udmurtia (Rusia) • Valle d'Aosta
State nerecunoscute	Abhazia ³ • Cipru de Nord¹ ³ • Kosovo³ • Nagorno-Karabah • Osetia de Sud ³ • Transnistria
¹ O parte a teritoriului său sau teritorii dependente se află în afara Europei. ² O ţară se află în întregime în alt continent, dar are conecţiuni geopolitice mai puternice cu Europa. ³ Recunoscut parţial.