De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Emmanuel de Martonne (n. 1 aprilie 1873, Chabris — d. 24 iulie 1955, Sceaux), a fost un geograf şi pedagog francez, binecunoscut în România interbelică pentru contribuţiile sale esenţiale la trasarea graniţelor României Mari, precum şi la studierea riguroasă, pentru prima dată în istoria ştiinţei, a geografiei României, a Munţilor Făgăraş, de a căror frumuseţe sălbatică, neatinsă şi pură a fost profund impresionat, numindu-i Alpii Transilvaniei.

Cuprins 1 Biografie 2 Opera ştiinţifică 3 Cinstirea memoriei lui Emmanuel de Martonne 4 Bibliografie 5 Note şi referinţe 5.1 Vezi şi

[modifică] Biografie

Fiu al arhivistului A. de Martonne, a fost un elev al Liceului din Laval^[1], unde i-a avut profesori pe Carle Bahon şi Francis Delaisi. El este autorul unui Tratat de geografie fizică (1909) şi al volumelor Geografie universală (1931), consacrate Europei Centrale. El a condus publicaţia Atlasul Franţei şi a fondat Institutul de Georgrafie de la Sorbonne.

Discipol al lui Vidal de la Blache, a fost numit la Rennes în 1899, unde a fondat un laborator de geografie în 1902. Pasionat de climatologie, el este celebru pentru descoperirea bazelor evapotranspiraţiei potenţiale, utilizată azi de botanişti şi agronomi. Laboratorul său funcţionează până în zilele noastre, trecând în mâinile lui Andre Meynier. Acest laborator se numeşte astăzi COSTEL^[2]şi este condus de Jean-Pierre Marchand.

De asemenea, Emmanuel de Martonne a participat, în 1919, la dezbaterile Conferinţei de Pace de la Paris, consacrate stabilirii noilor frontiere ale României şi Poloniei. El a obţinut extinderea frontierei Poloniei cu câţiva kilometri, spre est, pentru ca aceasta să posede o importantă cale ferată, la origine destinată Rusiei. El a valorificat ideea că stabilirea graniţelor ar trebui să depindă nu numai de grupările etnice, dar şi de motive materiale, de infrastructurile teritoriului: ceea ce el numeşte principiul viabilităţii. Opunându-se astfel delegaţilor americani şi Lordului, el a contribuit, în mod semnificativ, la redesenarea graniţelor (dintre care câteva mai sunt actuale şi astăzi).

[modifică] Opera ştiinţifică

• Recherches sur l'Évolution morphologique des Alpes de Transylvanie (Karpates méridionales) Paris, Delagrave, 1906
• Choses vues en Bessarabie, Paris, 1919
• Traité de géographie physique : Climat, Hydrographie, Relief du sol, Biogéographie , Colin, 1920, re-editată
• Les régions géographiques de France, Flammarion, 1921
• Abrégé de géographie physique, Colin, 1922
• Principes de géographie humaine, Paris, 1922
• Les Alpes, géographie générale, Colin, 1931
• Géographie aérienne, Albin Michel, 1948
• La découverte aérienne du monde, Horizons de France, 1948, (publicată sub îndrumarea sa)
• Géographie universelle, tome IV: Europe centrale II, 1931, (s/d Vidal de la Blache, Gallois)
• Géographie universelle, tome VI: la France, 1955, avec Demangeon, (s/d Vidal de la Blache, Gallois)

[modifică] Cinstirea memoriei lui Emmanuel de Martonne

• ÃŽn cinstea lui Emmanuel de Martonne, un colegiu din Laval îi poartă numele.^[3]
• Un amfiteatru al Universităţii Haute-Bretagne din Rennes îi poartă, de asemenea, numele.
• ÃŽn România, în oraÅŸul TimiÅŸoara, o stradă îi poartă numele: strada Emmanuel de Martonne.

[modifică] Bibliografie

• Georges Chabot, L’Œuvre Géographique D’Emmanuel De Martonne 1873-1955
• Jean-Louis Tissier, Martonne (Emmanuel de), in Jacques Juillard, Michel Winock (dir.), Dictionnaire des intellectuels français, Paris, Seuil, 1996, p. 758-759.
• Guy Baudelle, Marie-Vic Ozouf-Marignier, Marie-Claire Robic (dir.), Géographes en pratiques (1870-1945). Le terrain, le livre, la Cité, Presses universitaires de Rennes, 2001, 390 p.

[modifică] Note şi referinţe

[modifică] Vezi şi

• Visitez les bureaux virtuels du collège -- VizitaÅ£i paginile web ale colegiului din FranÅ£a care îi poartă numele, Collège Emmanuel de Martonne à Laval --> www.martonne.net.