De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Poarta de intrare în palatul emirului din Bukhara. Fotografie făcută ca. în 1912 de Sergei Mikhailovich Prokudin-Gorskii.

Emir (din arabă: مير amīr und turc. emir = comandant, prinţ, guvernator)
Mai demult în lumea islamică un emir avea sub comanda s-a o trupă de soldaţi, emir care după cucerirea teritoriului devenea guvernatorul locului ocupat, unii emiri prin creşterea puterii lor aspirau să fie recunoscuţi ca şi califi.
Prncipalele schimbări a titlului de emir sunt:

• amīr al-mu’minīn („Comandantul dreptcredincioşilor“) a fost după Omar ibn al-Khattab (Umar 592 - 644) denumirea onorifică de calif al Islamului
• amīr al-umarā („Comandantul comandanţilor“) a fost în timpul dinastiei Abbazizilor cu titlul de Comandant suprem iar în Imperiul Otoman Guvernatorul unei provincii
• Denumirea rangului militar de amiral provine din arabă: amīr al-bahr (arabă امير البحر, „Comandantul mării“).

Emirate arabe suverane există şi azi după sfârşitul dominaţiei britanice (1971):

• Emiratul Kuweit, Emiratul Qatar, sau o uniune de emirate Emiratele Arabe Unite, staut asemănător îl are Yemen, Bahrain.
• De la emir provine titlul curdo-persan mir (conducătorul unui trib, sau grupe), denumire care este folosit şi de triburile indiane din India.

[modifică] Vezi şi

• vizir
• calif
• sultan
• raja
• Lista califilor
• Sursa=Emir