De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol sau această secţiune trebuie pus(ă) în formatul standard. Ştergeţi eticheta la încheierea standardizării.

Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.

Calitatea informaţiilor sau a exprimării din acest articol sau secţiune trebuie îmbunătăţită. Consultaţi manualul de stil şi îndrumarul, apoi daţi o mână de ajutor. Acest articol a fost etichetat în 14 ianuarie 2008

Tonul acestui articol sau al acestei secţiuni este nepotrivit pentru o enciclopedie. Puteţi contribui la îmbunătăţirea lui sau sugera modificările necesare în pagina de discuţie.

Muzica de film, cunoscut şi sub numele de coloană sonoră sau soundtrack, este un termen folosit pentru a face referire la muzica care este folosită pentru a acompania imaginile dintr-un film.

[modifică] Procesul creării unei coloane sonore

ÃŽn general, după ce filmul a fost turnat (sau o parte din el), compozitorului îi este prezentată o variantă brută a filmului (sau a scenelor care au fost turnate până atunci), fără a fi modificată în studio, ÅŸi discută cu regizorul despre ce fel de muzică (stil, teme etc.) trebuie folosită.^{[necesită citare]} ÃŽn rare situaÅ£ii, regizorul discută cu compozitorul înainte de începerea filmărilor pentru a oferi compozitorului mai mult timp să îi vină ideile sau pentru că filmul ar putea fi turnat în funcÅ£ie de coloana sonoră finală.^{[necesită citare]} Majoritatea compozitorilor nu citesc nici măcar scenariul filmului.^{[necesită citare]} Uneori, regizorul editează scenele cu melodii ale altor artiÅŸti (cunoscut sub termenul de "muzică temporară") cu care ar vrea să semene ÅŸi muzica pe care compozitorul o va crea. Majoritatea compozitorilor refuză acest lucru deoarece regizorul va folosi numai aceste piese iar compozitorul va fi un imitator, nu un creator.^{[necesită citare]} ÃŽn unele cazuri, regizorii au devenit atât de ataÅŸati de această muzică temporară încât o vor folosi în filmul final ÅŸi vor respinge muzica originală creata de compozitor.^{[necesită citare]} Unul din cele mai faimoase exemple pentru această situaÅ£ie este filmul lui Stanley Kubrick, 2001: Odiseea spaÅ£ială. ÃŽn acest film, regizorul a folosit muzica clasică ÅŸi a refuzat muzica originală compusă de Alex North.^{[necesită citare]}

După ce compozitorul are filmul, el va începe procesul de compunere a muzicii. Acest proces durează, în general, între 4 ÅŸi 12 săptămâni,^{[necesită citare]} în funcÅ£ie de cantitatea de muzică ce trebuie compusă. ÃŽn vreme ce unii compozitori preferă să compună muzică prin modalitatea tradiÅ£ională (muzică scrisă direct pe partitură cu creionul), majoritatea compozitorilor contemporani utilizează calculatoarele pentru crearea muzicii.^{[necesită citare]} După ce muzica a fost compusă ÅŸi orchestrată, orchestră sau ansamblul o va interpreta, în general cu compozitorul pe post de dirijor. Orchestra poate varia ca ÅŸi dimensiune, începând de la o orchestră de cameră până la orchestrele formate din 100 de soliÅŸti plus un cor. Muzicienii din aceste orchestre nu sunt mentionaÅ£i în genericul filmului sau pe albumul comercial.^{[necesită citare]} Mai recent au început să fie adăugate doar numele orchestrei care interpretează muzica (Hollywood Symphony Orchestra, London Symphony Orchestra etc). Orchestra interpretează muzica în faţă unui ecran gigantic pe care este proiectat filmul. ÃŽn aceste cazuri, este prezent ÅŸi un metronom care va permite compozitorului să mărească sau să scadă tempo-ul muzicii pentru ca aceasta să se sincronizeze cu filmul.

Majoritatea filmelor au între 40 ÅŸi 75 de minute de muzică.^{[necesită citare]} TotuÅŸi, există cazuri în care există foarte puÅ£ină muzică sau în care muzica este auzită în tot filmul, aproape fără pauză.^{[necesită citare]}