De la Wikipedia, enciclopedia liberă

[[Imagine:|290x80px]]
AMIC
Producător	Institutul Politehnic Bucureşti (A. Petrescu, F. Iacob) / Fabrica de Memorii Timişoara
Tip	Microcalculator personal
An lansare	1982
Scos din fabricaţie	1984
Procesor	Z80 (8080 doar ca experiment),
Variante	-
Frecvenţă Procesor	2,5 MHz
Memorie ROM	6 - 16 kB
Memorie RAM	16 - 48 kB (circuite dinamice 4116)
Memorie Video	8kB
Tastatură	alfanumerică, 59 de taste dispuse „QWERTY”
Mod text	32 rânduri / 30 coloane
Mod grafic	256 × 256 px
Culori	Creat pentru televizoare alb-negru
Sunet	Difuzor încorporat în tastatură
Porturi I/O	1 serial, 1 paralel
Periferice	Interfaţă paralelă programabilă (imprimantă, joystick, contacte, led-uri etc.), Interfaţă serială programabilă (terminal de afişare, Modem, TTY, eventual alt calculator cu interfaţã serială), Casetofon (viteză de transfer: 1600 bauds), Televizor (cablu coaxial), Floppy Drive
Sistem de Operare	BASIC
Software	Monitoare V0.1, V0.2, MATE, Z80-V0.0, DEST (un fel de sisteme de operare), Interpretor BASIC, AsaMBlor
Dimensiuni (L×l×g)	34,6×28×7 cm
Greutate	? kg
Preţ	?

aMIC a fost un microcalculator personal românesc, produs ca model de laborator la Catedra de Calculatoare din Institutul Politehnic Bucureşti (IPB) de o echipă formată din profesorii Adrian Petrescu şi Francisc Iacob, şi introdus în fabricaţia de serie la Fabrica de Memorii din Timişoara, în perioada 1983 - 1984.

Între anii 1982 - 1983, echipa de la Catedra de Calculatoare din IPB a experimentat mai multe variante ale acestui microcalculator, folosind procesoarele 8080, Z80 şi circuitele aferente acestora.

Microcalculatorul aMIC a făcut parte din categoria calculatoarelor personale destinate acoperirii unei largi game de aplicaţii, în conditiile unor performanţe ridicate (pentru perioada respectivă) şi al unui cost relativ scăzut. Produs în numeroase exemplare, aMIC a fost utilizat în cercetare, învăţământ şi o serie de aplicatii industriale.

La proiectarea şi realizarea sa tehnologică s-au avut în vedere folosirea cu precădere a circuitelor integrate produse în România şi a unor echipamente periferice din gama bunurilor de larg consum: televizoarele alb/negru şi casetofoanele. De asemenea, s-a urmărit ca acest produs să reprezinte un sistem deschis, din punctul de vedere al hardware-lui, software-lui şi al aplicaţiilor. Această abordare a permis cuplarea unor periferice destinate creşterii performanţelor şi lărgirii gamei aplicaţiilor: imprimantă (model MIM40 Electromureş), modem, înregistrator X-Y (un fel de imprimantă grafică), cuplor de proces, etc. Dezvoltările software au avut în vedere extinderea şi perfecţionarea monitoarelor, asambloarelor, interpretoarelor şi compilatoarelor de limbaje de nivel înalt deja existente pentru calculatoarele precedente.

Cuprins 1 Hardware 1.1 Procesor 1.2 Memorie 1.3 Periferice 1.4 Afişare 2 Software 3 Bibliografie 4 Legături externe

[modifică] Hardware

Sistemul aMIC se baza pe o magistrală, formată din linii de date, adrese, comenzi şi alimentare. Aceste linii erau disponibile la un conector extern, cu 50 de contacte, ceea ce oferea posibilitatea cuplării unor periferice evoluate, cu acces direct la memorie (de exemplu unitatea de disc flexibil), sau a unor periferice nestandard. Magistrala asigura legătura între unitatea centrală de prelucrare, memoriile EPROM/RAM, interfeţele paralele programabile, interfaţa serială programabilă (cu circuite 8251, capabilă să transfere date cu viteza de 300/600/1200 baud) şi cuplorul TV. Mai existau două conectoare periferice cu 25 de contacte.

[modifică] Procesor

Unitatea centrală de prelucrare se bazează pe microprocesorul Z80, care operează la o frecvenţă de 2,5 MHz. Procesorul Intel 8080 a fost folosit numai în cadrul experimentelor de laborator.

[modifică] Memorie

Memoria EPROM, care conţine, în funcţie de versiune, monitorul şi interpretorul limbajului BASIC sau monitorul, asamblorul şi editorul de texte, are o capacitate de 16 ko şi foloseşte circuitele 2716. Memoria RAM, destinată aplicaţiilor utilizator, este construită cu circuite dinamice 4116 şi asigură o capacitate maximă de 48 ko, din care 8 ko sunt folosiţi pentru memoria grafică.

[modifică] Periferice

Interfaţa paralelă programabilă, opţională, este realizată cu circuitul 8255. Ea se utilizează pentru cuplarea unor echipamente convenţionale sau a unor echipamente nestandard. Dintre acestea se pot aminti convertoarele analog-digitale şi digital-analogice, joystick-ul, imprimanta, diverse contacte, LED-uri, etc. Trebuie, de asemenea, menţionată prezenţa unui circuit 8255, care este folosit pentru cuplarea tastaturii, difuzorului şi a casetofonului.

Interfaţa serială programabilă este opţională şi este realizată cu circuitul 8251. Această interfaţă se utilizează pentru conectarea unor echipamente cu transmisie serială: terminal de afişare, modem, TTY, eventual un alt calculator prevăzut cu interfaţă serială. Cuplorul TV asigură generarea semnalului video complex, modulat, folosind conţinutul memoriei de ecran, cu o capacitate de 8 ko, memorie care face parte din memoria RAM a sistemului.

Tastatura este ultraplată, elastică, cu difuzor şi dispune de 59 de taste cu organizare QWERTY, pentru tastele alfanumerice. A fost avut în vedere un set de 16 caractere semigrafice, care se pot afişa în video-normal sau video-invers, ca şi celelalte caractere alfanumerice. Trecerea la afişarea în video-invers se realizează prin apăsarea simultană a tastelor CTRL şi E. Tasta specială RESET generează condiţia de iniţializare a sistemului, trecerea sub controlul programului de sistem numit „monitor” şi afişarea în video-normal. Tasta INT permite generarea unor întreruperi de la tastatură, care pot fi tratate prin programe speciale.

[modifică] Afişare

Afişarea informaţiei alfanumerice, semigrafice şi grafice se realizează cu ajutorul unui televizor obişnuit alb/negru. Pentru reprezentări grafice rezoluţia ecranului este de 256 × 256 de pixeli. În regim alfanumeric se afişează 32 de rânduri a câte 30 de caractere pe rând. Generatorul de caractere programat permite afişarea setului standard de 64 caractere ASCII şi a setului de caractere semigrafice menţionat mai sus. Setul de caractere poate fi modificat în funcţie de necesităţi.

Cuplarea televizorului la calculator se efectuează cu ajutorul unui cablu coaxial, prin intarea de antenă, modulatorul fiind acordat în banda III VHF, canalele 6-12.

[modifică] Software

Stocarea programelor elaborate în cod maşină, limbaj de asamblare sau BASIC se face pe casetă magnetică obişnuită, folosind un casetofon comercial. Viteza de transfer al informaţiei este de circa 1600 bauds (ceea ce în cazul acesta este echivalent cu 1,6 Kbps), ceea ce permitea încărcarea sau stocarea unor programe într-un interval de timp relativ scurt faţă de calculatoarele româneşti precedente.

Software-ul de bază conţine: monitoare, un asamblor şi un interpretor BASIC. Spre deosebire de alte sisteme de calcul din această categorie, la care utilizatorul operează cu „o maşină BASIC”, microsistemul aMIC dispune de un Monitor, rezident în memoria EPROM, care realizează interpretarea şi execuţia comenzilor introduse de la tastatură.

Monitorul este constituit dintr-o colecţie de rutine care pot fi apelate atât de la tastatură, cât şi de programele scrise de către utilizator. Intrarea în Monitor se realizează automat, la aplicarea tensiunii de alimentare sau pe parcursul utilizării calculatorului, acţionând tasta RESET.

Au fost elaborate mai multe versiuni ale Monitorului aMIC, care oferă facilităţi diferite. Versiunea restrânsă V0.1 ocupa 2 ko de memorie şi avea urmatoarele comenzi:

• D - afişarea pe ecran a conţinutului unei zone de memorie;
• F - încărcarea unei zone de memorie cu o constantă;
• M - deplasarea conţinutului unei zone de memorie în altă zonă de memorie;
• C - modificarea registrelor interne;
• X - afişarea registrelor interne;
• S - afişarea şi modificarea conţinuturilor unor locaţii de memorie;
• G - lansarea în execuţie a unui program obiect aflat în memorie;
• K - salvarea pe suport magnetic a unui fişier din memorie;
• L - încărcarea în memorie a unui fisier aflat pe suport magnetic;
• B - lansarea în execuţie a interpretorului limbajului BASIC.

Comenzile de mai sus asigură introducerea unor programe în cod obiect, depanarea lor şi lansarea în execuţie. În acest mod puteau fi controlate eficient toate resursele calculatorului în scopul depanării şi elaborării unor aplicaţii extrem de performante.

Monitoarele V02 (2,5 ko de memorie), MATE (6 ko de memorie), Z80-V0.0 şi DEST oferă o serie facilităţi suplimentare privind asamblarea şi depanarea programelor scrise în limbaj de asamblare.

Interpretorul pentru limbajul BASIC a fost elaborat la rândul său în mai multe versiuni, având în vedere seturile de instrucţiuni implementate. Varianta finală conţine, pe lângă instrucţiunile BASIC standard şi instrucţiuni pentru manipularea matricelor, prelucrări grafice şi operaţia CALL.

[modifică] Bibliografie

• A. Petrescu, F. Iacob, Gh. Rizescu, C. Novăcescu, E. Decsov, T. Ilin, F. Bar, R. Berindeanu, D. Pănescu - Totul despre... Calculatorul personal aMIC. Vol. 1, Editura Tehnică Bucureşti, 1985.
• A. Petrescu, F. Iacob, Gh. Rizescu, C. Novăcescu, E. Decsov, T. Ilin, F. Bar, R. Berindeanu, D. Pănescu, C. Constantinescu, I. Petrescu, A. Matekovits - Totul despre... Calculatorul personal aMIC. Vol. 2, Editura Tehnică Bucureşti, 1985.

[modifică] Legături externe

• Scurtă prezentare a calculatorului aMIC
• Schemele electrice
• Informaţii despre circuitele folosite în calculator
• en Despre calculatorul aMIC la homecomputers.de